Ordinul de protecţie provizoriu se poate emite de către poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, în scopul diminuării acestui risc.

Poliţiştii constată existenţa riscului iminent pe baza evaluării situaţiei de fapt care rezultă din:

probele obţinute ca urmare a verificării sesizărilor privind violenţa domestică, atunci când actele de violenţă domestică nu fac obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni;
probele strânse potrivit prevederilor Codului de Procedură Penală, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când actele de violenţă domestică fac obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor fapte, care intră sub incidenţa prevederilor Codului Penal, cu modificările şi completările ulterioare.

În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că nu sunt întrunite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, poliţiştii au obligaţia de a informa persoanele care susţin că sunt victime ale violenţei domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie şi de a pune la dispoziţia acestora formularul de cerere pentru sesizarea instanţei de judecată.

Emiterea ordinului de protecţie provizoriu nu împiedică luarea unei măsuri preventive față de agresor potrivit prevederilor Codului Penal, cu modificările şi completările ulterioare.